1 martie // Legenda Marțişorului
Nu multe popoare se pot lăuda cu el, ci doar cele din spaţiul carpatin. Iar popoarele învecinate l-au preluat de la noi. Marţisorul datează cu mult înaintea creştinismului și se spune că este simbolul anului nou agrar, atunci când toată natura învie, când totul prinde viaţă: primăvara. În vechime, oamenii cunoşteau două anotimpuri: iarna şi vara. Cel puţin, aşa stăteau lucrurile la geto-daci şi la latini, la care anul nou începea pe 1 martie.
Pentru ei, mărţişorul era puntea dintre cele două, așa putem explica cele două culori ale firelor din care este împletit Mărțişorul : alb şi roşu. Mărțişorul era un obicei de Anul Nou, despre care se credea că atrage prosperitatea, iubirea, norocul și toate cele bune. Una dintre cele mai vechi mărturii datează de acum aproximativ 8.000 de ani. Arheologii români au găsit în aşezarea preistorică de la Schela Cladovei pietre de râu pe care se puteau distinge urme de vopsea albă şi roşie.
Mărțişorul era dăruit înainte de răsăritul soarelui din dimineaţa zilei de 1 martie. În funcţie de zonă, în unele regiuni era purtat la mână, în altele era purtat în piept.După ce era purtat, era agăţat în ramurile înflorite ale cireşilor, ale vişinilor, ale viţei-de-vie sau ale măceşilor. Se spunea că dacă acel pom aducea rod bogat, şi cel care îşi agăţase marțişorul de crengile sale urma să aibă un an foarte bun.Acest obicei s-a păstrat până în zilele noastre.
Până acum câţiva ani se obişnuia ca mărţişorul să fie reprezentat de un simbol, trifoi cu patru foi, coşar, buburuze, diferite floricele sau animăluţe, confecţionate din materiale nu foarte scumpe, acum se preferă cele din aur sau argint, iar cei cu dare de mână pot alege şi bijuteriile, cercei, brăţări, inele etc. Avantajul acestora este că pot fi păstrate nu doar câteva săptămâni, ci toată viaţa. Cu sosirea primăvarei nu putem uita nici de legenda ghiocelului.
Ghiocelul gingaş și pur, este vestitorul primăverii. An de an, el răsare din zăpadă pentru a ne aduce bucurie. Se spune că, odată demult, Soarele a coborât pe Pământ, luând înfăţişarea unei preafrumoase fete. Dar un zmeu, văzând-o, a răpit-o şi a ascuns-o în palatul său. Din acea zi, toată natura s-a întristat şi nimic nu a mai avut farmec. Păsările au încetat să cânte, iar oamenii erau trişti, mâhniţi şi fără chef de viaţă. Aflând care este cauza acestor nefericiri, un tânăr a hotărât să plece în căutarea zmeului pentru a elibera Soarele. A căutat palatul un an întreg, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă. Tânărul a reuşit să învingă zmeul şi să elibereze Soarele. În acel moment, s-a făcut primăvară, iar toată lumea şi-a revenit. Dar luptele grele duse cu zmeul l-au făcut pe tânăr să zacă în palat. Rănit grav, sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când tânărul a murit. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghioceii. Oamenii au legat de ghiocei panglici împletite din aţă albă şi roşie. Cea albă simbolizează puritatea şi bunatatea, în timp ce aţa roşie simbolizează curajul şi forţa tânărului, dragostea şi compasiunea faţă de omenire.
Autor: Elena Alexandra
