100 de ani de la Bătălia de la Galați: 2.000 de români au apărat orașul de 12.000 de bolșevici

Pentru că erau pe punctul de a pierde bătălia cu efectivele mult mai numeroase ale „Armatei Roșii”, militarii români au reușit să obțină victoria pe 22 ianuarie 1918, printr-un atac la baionetă, reușind să îi împingă pe soldații bolșevici la malul Siretului, unde au capitulat.

La ordinul lui Lenin, apărea „Armata Roșie”

Bătălia pentru apărarea Galațiului s-a desfășurat în perioada 7-9 ianuarie 1918 pe „stil vechi”, respectiv 20-22 ianuarie pe „stil nou”, după calendarul gregorian. La acel moment, trupele rusești aflate în Moldova ne erau aliate. Conflictul armat a fost urmarea contextului politic. În noiembrie 1917 avusese loc în Rusia ceea ce istoricii comuniști au numit „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”. Puterea de la Moscova a preluat și controlul asupra Armatei Ruse, inclusiv a trupelor care erau angajate în luptele de peste granițe din Primul Război Mondial. „La îndemnurile lui Lenin, ruşii dezertează în masă, înarmaţi, pentru a se întoarce în ţară. Erau hotărâţi să-şi croiască drum cu armele şi să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, şi dacă nu întâlneau rezistenţă, să bolşevizeze totul, după modelul din Rusia“, descrie momentul istoricul Cristian Negrea. Oficial, Armata Roșie a fost creată pe 28 ianuarie 1918, adică la 6 zile de la luptele de la Galați. Dar de fapt bătălia pentru apărarea Galațiului a fost momentul configurării a ceea ce urma devină „Armata Roșie”.

Aliniamentul Galați – Tecuci, dominat de Armata a 6-a Rusă

În ianuarie 1918, în Moldova se aflau trupele românești și rusești. Pe frontul din dintre Galați și Tecuci era poziționată Armata a 6-a Rusă, cu 12.000 de militari. Conform directorului Muzeului de Istorie Galați, Cristian Căldăraru, Armata a 6-a era formată din trei corpuri de armată, cu câte două divizii fiecare. Rușii se aflau pe aliniamentul de la nord-vest de Galați, în localitățile de astăzi Șendreni – Vameș – Piscu – Hanu Conachi. Armata Română avea pe sectorul Tecuci – Galați doar Divizia a 4-a, cartierul general al acesteia fiind în comuna Pechea. Cele două brigăzi ale Diviziei a 4-a aveau comandamentele în comuna Grivița și în satul Fântânele, la nord-vest de Galați. La Tecuci era un post de observație, iar în întreaga regiune dintre Tecuci și Galați mai erau câteva detașamente ale Armatei Române care urmăreau mișcările rușilor.

Revolta bolșevică din Armata a 6-a

La sfârșitul lunii decembrie 1917, Divizia a 13-a din Armata a 6-a Rusă a cerut retragerea de pe front. În urma dicuțiilor purtate cu generalul rus Șerbacev, solicitarea a fost respinsă de autoritățile române. Dar, în contextul ordinului dat de Lenin de la Moscova, militarii ruși nu au mai recunoscut autoritatea generalului Șerbacev și s-au pregătit să părăsească frontul. În aceste condiții, Divizia a 4-a a Armatei Române a fost suplimentată cu două batalioane de infanterie, cu mitraliere și artilerie. În ziua de 16 ianuarie 1918, Diviziile 2 și 40 ale Armatei a 6-a Ruse au părăsit frontul și se îndreptau spre Galați. La Slobozia Conachi, la 30 km de Galați, Armata Română a reușit să le oprească înaintarea, obligându-i pe ruși să revină pe pozițiile pe care le ocupaseră.

Obiectivul bolșevicilor era să dea foc Galațiului

Trupele rusești urmau să se retragă peste Prut, către Reni și Odesa, prin zona Galațiului. Asta complica mult situația. În apropierea Galațiului se afla Corpul 4 Siberian al Armatei Ruse, vestit pentru participarea la războiul dintre Rusia și Japonia, de la începutul secolului XX. Divizia a 9-a a Corpului 4 Siberian, care avea cartierul general la Șendreni, la 12 km de Galați, s-a pus în mișcare spre Galați, cu intenția de a trece Prutul. În Galați se afla Divizia a 10-a a Armatei a 6-a, ai cărei comandanți plănuiau să atace din interior, să dea foc Galațiului, pentru a facilita trecerea trupelor bolșevizate către Prut. „În Galați se afla Comandametul Diviziei a 10-a din Armata Rusă, care încerca să deschidă calea Diviziei a 9-a Ruse, pregătind și un plan de incendiere a orașului. Acel plan a fost găsit în casa din Galați în care locuia comandanul Diviziei a 9-a”, spune directorul Muzeului de Istorie Galați, Cristian Căldăraru. În noaptea de 20 spre 21 ianuarie, rușii atacaseră Compania de Pompieri și umpluseră cu păcură rezervoarele mașinilor de pompieri, pentru a incendia orașul. Ai noștri le-au prins mișcarea, au atacat și au recuperat mașinile. În ziua de 20 ianuarie rușii bombardaseră orașul, iar artileria română a răspuns, bombardându-i pe ruși din apropierea orașului, de la Movileni.

Galațiul, înconjurat de trupele bolșevice

Serviciul de Informații a Armatei Române a transmis datele despre situația alarmantă din jurul Galațiului comandorului Constantin Niculescu Niță, comandantul trupelor române din Sectorului Galați. Comandorul Niculescu a primit ordin să oprească trupele ruse la intrarea în oraș. De asemenea, colonelul Bădescu, comandantul Diviziei a 8-a care se afla la Fântânele, în nord-vestul orașului, a primit ordinul de a bloca coloanele de militari ruși care se aflau în zona Siretului și a bălții Cătușa, de la marginea orașului. În Galați, au fost luate primele măsuri pentru apărarea orașului. Regimentul 21 Infanterie a trimis două companii pe dealul Țiglinei, iar patru companii de infanterie și mitraliere din Batalionul 2, Regimentul  6 Infanterie „Mihai Viteazul”, au fost poziționate în localități din jurul orașului, pentru a intra în luptă din zonele Vânători, Fântânele, Filești și Smârdan. Erau pregătiri de luptă și pe Dunăre. Patru vedete militare ale Marinei Militare și o șalupă dotată cu tunuri și mitraliere au fost pregătite pentru a apăra Galațiul de pe Dunăre. Câteva tunuri demontate de pe Crucișătorul Elisabeta au fost amplasate în zona Țiglina. În Galați, Compania de Pompieri a primit ordin să bareze drumul de la capătul străzii Tecuci până la intrarea în oraș. Regimentul 64 Infanterie a intrat și el în luptă cu două companii poziționate de dealul Țiglinei. După aceste amplasări ale trupelor s-a constatat că pe Dunăre, la sud de Galați, la Giurgiulești și Reni, rușii pregătiseră mai multe forțe, o vedetă torpiloare, o baterie de artilerie, 6 mitraliere și un detașament de cavalerie, care s-a deplasat în zona Lacului Brateș, la est de Galați. În aceste condiții, Galațiul era încercuit de la est la vest și de la nord la sud de trupe care la acel moment erau de fapt trupe bolșevice, petru că acționau la comanda lui Lenin și a regimului bolșevic de la Moscova.

Militarii români au apărat Galațiul „la baionetă”

Luptele au fost crâncene. Trupele române au recut la un atac concertat asupra rușilor. La loviturile Artileriei, s-au adăugat bombardamentele Aviației, cu 3 aeroplane militare care bombardau trupele ruse, dar și atacurile nimicitoare ale vedetelor militare de pe Dunăre. Însă lovitura decisivă a fost atacul corp la corp, „la baionetă”, al Diviziei a 8-a, condusă de colonelul Bădescu, care a luat prin surprindere trupele ruseşti care erau poziționate între Balta Mălina şi Balta Calica, împingându-i pe ruși la malul Siretului, unde au capitulat. „Românii erau pe punctul de a fi înfrânți și au declanșat atacul la baionetă, ca la Mărășești, Mărăști, Oituz. S-au avântat în luptă, la baionetă, iar prin curajul lor i-au luat prin surprindere pe ruși. Artileria românească a reușit să distrugă bateriile de artilerie și cuiburile de mitralieră ale trupelor bolșevice de pe sectorul Țiglina – Mălina – Siret. Au intrat în luptă și 3 aeroplane militare românești, care au bombardat absolut toate pozițiile inamicului din zona Gării Barboși din zona dealului Țiglinei și a Bălții Mălina. În seara acelei zile, comandantul rușilor a cerut ca Armata Rusă să predea armele. O parte din unitățile militare rusești au trecut podul feroviar peste Siret și s-au predat germanilor, care erau poziționați dincolo de Siret. Numai că nemții i-au dezarmat și i-au trimis înapoi, pentru a pleca către Prut. Toți cei aproape 12.000 de militari ruși, mai puțin cei care au fost răniți sau uciși în lupte, au plecat sub baionetă pe drumul Reni-ului, peste Prut. Așa s-a încheiat cea mai importantă bătălie a Galațiului”, spune profesorul Cristian Căldăraru.

 „Crucea de Război”, de la Regele Italiei și președintele Franței

Luptele de la Galați, faptul că 2.000 de militari români au reușit să învingă 12.000 de ostași ruși a dus faima Galațiului în Europa și Primăria Galați a primit importante distincții militare din partea unor șefi de state. Pe 25 mai 1921, la ordinul Regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei, generalul Pietro Badoglio, şeful Marelui Stat Major al Armatei Italiene, a venit personal la Galaţi pentru a acorda oraşului, pentru jertfele şi eroismul din bătălia din ianuarie 1918 „Crucea de Război a Italiei”. Iar pe 11 octombrie 1922, la ordinul președintelui de atunci al Franței, Alexandre Millerand, generalul Henri Mathias Berthelot, fostul şef al Misiunii Franceze în România, a venit la Galați  pentru a le oferi gălăţenilor din partea președintelui Franței, înalta decoraţie „Crucea de Război a Franţei”.

Prima bătălie în care Armata Română a integrat 4 arme

Potrivit directorului Muzeului de Istorie Galați, este singura bătălie de amploare care s-a dat în România în 1918, până la 1 Decembrie 1918, când a fost înfăptuită Marea Unire. În aceleași zile au mai avut loc confruntări armate în Moldova, la Pașcani și Fălticeni, numai că acolo rușii au fost, fie dezarmați, fie învinși în luptele care au durat câteva ore. A fost pentru prima oară în istoria Armatei Române, când patru arme, Aviația, Infanteria, Artileria și Marina Militară au conlucrat pentru a se concentra asupra inamicului.

Monumentul „Apărătorilor Orașului Galați”

În luptele din ianuarie 1918 și-au pierdut viețile 12 gălățeni. Pentru a cinsti memoria celor care au apărat orașul, comunitatea gălățeană a realizat în 1919 o placă memorială din bronz argintat pe care era scris  „Apărătorilor Orașului Galați, din partea cetățenilor”. În anul 1923, Societatea „Luptătorii Patriei, a demobilizaţilor ofiţeri şi grade inferioare” a propus Primăriei Galați ridicarea unui monument în cinstea celor care au luptat în ianuarie 1918. Monumentul a fost realizată de un marmurar, locuitor al Galațiului, Ioannis N. Renieris şi a fost amplasat la intersecția străzilor Brăilei cu Balaban, astăzi strada IL Caragiale.

În 1962, monumentul a fost demolat de comuniști

Monumentul a rezistat cutremurului din 1940 și celui de al Doilea Război Mondial, dar nu și prigoanei comuniste. Pentru că era vorba de o victorie a Armatei Române împotriva „Armatei Roșii”, în 1962 monumentul a fost demolat de comuniști, sub motivația că se făcuse un plan de sistematizare a zonei. De fapt, era doar o găselniță pentru a fi demolat monumentul, pentru că primele blocuri au apărut în acea zonă 10-15 ani mai târziu. Și evident că în zona în care era monumentul nu a fost construit vreun bloc, pentru că era o intersecție de străzi. În 1962, când a fost demolat, „Armata Roșie” încă mai era în România. Tezaurul nu mai era…

 Monumentul a fost refăcut după 28 de ani de demersuri

După 1990, istoricii din Galați au făcut demersuri pentru refacerea Monumentului „Apărărorii Orașului Galați”. Prof Paul Păltânea a adresat Primăriei Galați 5 adrese prin care a solicitat refacerea monumentului, dar inițiativa sa a rămas fără răspuns. Din 2006, demersurile au fost continuate de directorul Muzeului de Istorie Galați, prof Cristian Căldăraru, care de 3-4 ori a trimis către Consiliul Județean (CJ) Galați note de fundamentare pentru ridicarea monumentului. În cele din urmă, actualul președinte al CJ Galați, Costel Fotea, a dat curs acestor demersuri și fost aprobat proiectul construirii unei replici a monumentului, care să fie amplasat pe același loc. CJ Galaţi a alocat 400.000 lei pentru refacerea Monumentului „Apărătorii Oraşului Galaţi, 7/20 – 9/22 Ianuarie 1918”. Sâmbătă, 20 ianuarie, la exact 100 de ani de la izbucnirea acelor lupte, a fost dezvelit noul monument.

 De ce lipsește această victorie din agenda Centenarului Marii Uniri?

Împlinirea a 100 de ani de la acea victorie a Armatei Române a fost sărbătorit doar la Galați. Au avut loc demonstraţii de reconstituire istorico-militară, realizate de Asociaţia „Tradiţia Militară” București, Asociaţia Culturală „Tomis” Constanța şi Asociaţia „Deutsches Freikorps” București, care au prezentat și o scurtă simulare a unei bătălii ca aceea din ianuarie 1918.

Faptul că acele lupte s-au dat la Galați ține de contextul militar și politic din ianuarie 1918, dar victoria este a Armatei Române și a românilor împotriva temutei „Armate Roșii”, care tocmai se bolșevizase. Dacă această  victorie a Armatei Române a impresionat Europa, iar Regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei și președintele Franței au conferit acele înalte distincții militare, e justificată întrebarea de ce această victorie nu a fost inclusă pe agenda evenimentelor prin care este sărbătorit Centenarul Marii Uniri? Din indiferență? Din superficialitate? Din „reflexul” care a dus și în 1962 la demolarea monumentului?