204 de ani de la primul rapt al Basarabiei – o pagină neagră a istoriei celor două maluri ale Prutului
La data de 16 mai 1812, la București a fost semnată “pacea” între Imperiul Turc și Imperiul Rus ca urmare a războiului (1806 – 1812) purtat pe teritoriul principatelor Moldova și Muntenia. Cu o dorință imensă de a avansa înspre zona Balcanilor la gurile Dunării și pentru a pune stăpânire peste strâmtorile Mării Negre, Imperiul Rus a reușit în consecință să anexeze o parte a Principatului Moldovei, cea dintre râurile Prut și Nistru.
Mai puternic decât oricând răsună astăzi cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga: „Fără conştiinţă era clasa boierească a Moldovei din anul 1812, călcând astfel datoria oricării clase dominante, de a cuprinde şi exprima toate amintirile, toate speranţele, tot dreptul, toată mândria şi onoarea unui popor. (…) Un steag nu fâlfâia în aer şi o oaste nu stătea supt arme. Moldovenii, de multă vreme încă, nu mai aveau voie să se lupte, căci ţerii lor nu-i trebuia altă apărare decât a stăpânilor cari erau să o vândă. Era o greşeală, o mare greşeală, mai mare şi decât a boierilor setoşi de stăpânirea străină. Un popor se poate ridica însă totdeauna peste greşelile sale, atunci când ele n-au produs viciile care străbat adânc în fiinţa lui şi-l distrug. Peste greşeli ca aceea de atunci, să căutăm îndreptarea unei pierderi care nu poate să fie veşnică.”
Ceea ce reprezintă astăzi R. Moldova cu toate problemele identitare este un efect al raptului din 1812. În acel an, s-a comis o nedreptate istorică. Reparația ei înseamnă reîntregirea neamului românesc într-o singură ȚARĂ..
