Astăzi se împlinesc 205 ani de la primul rapt al Basarabiei
Basarania, mai bine de două veacuri de străinie. Asta a însemnat raptul din 1812, când fără să fim întrebaţi, am fost rupţi de la trupul României. Astfel, la data de 16 mai 1812, la București a fost semnată “pacea” între Imperiul Turc și Imperiul Rus ca urmare a războiului purtat pe teritoriul principatelor Moldova și Muntenia. Au urmat cedări controversate din partea turcilor, iar Imperiul Țarist a anexat jumătate din principatul Moldovei, teritoriu denumit ulterior “Gubernia Basarabia”. Consecinţele au fost dezastruoase pentru toţi locuitorii. În primii ani de ocupație s-a produs un exod general al populației băștinașe: zeci de mii de familii de români s-au refugiat peste Prut. Administrația, justiția, poliția și structura comunală au fost reorganizate pe baza legislației rusești, în limba rusă și slavonă. Școala românească a fost lichidată, iar orice mișcare culturală națională a fost înăbușită. Deznaționalizarea a fost realizată și prin strămutarea populației basarabene în regiunile Caucazului de Nord, Siberiei și Extremului Orient.
Chiar și astăzi, Rusia continuă să se comporte vizavi de Republica Moldova precum s-ar ocupa de o gubernie a sa. Basarabia constituie de 205 de ani un laborator experimental pentru mașina de propagandă și sovietizarea treptată a populației locale. Uciderea și deportarea elitelor, precum și introducerea brutală și sistematică în școală și administrație a limbii ruse constituie doar câteva elemente din tabloul sinistru al raptului din 1812.
