BIOGRAFIE// Astăzi se împlinesc 180 de ani de la nașterea lui Ion Creangă
Operele sale au fost îndrăgite de toți copiii, începând cu cei mici cărora părinții le citesc povești seară. Cine nu a auzit de Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșneagului, Ursul păcălit de vulpe și altele care ne-au plăcut atât de mult? Toți am fost copii și am făcut ghiduşenii asemeni lui Nică din Amintiri din copilarie. Toți am fost certați și poate pedepsiți pentru cele mai rele dintre ele…
Născut la 1 martie 1837 la Humuleşti, este unul dintre clasicii literaturii române. Trăiește cu maturitate și entuziasm în atmosfera premergatoare actului de Unire al Moldovei cu Muntenia. Ion Creangă era un elev de excepție, studia cu mare seriozitate și îşi cumpăra cărți , reușind să-şi creeze propria bibliotecă. Recunoscut datorită maiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale. Ion Creangă a fost decorat cu ordinul „Cavaler al ordinului Coroana României” – ca o confirmare a meritelor sale didactice. Scriitorul a intrat în istoria literaturii române, în principal, datorită operei autobiografice Amintiri din copilărie.
Scriitorul şi-a început cariera didactică încă din mai 1864, când se afla în primul an de studii la Şcoala Preparandală „Vasile Lupu”. Un an mai târziu, Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul 1501 din 5 noiembrie, de numire a institutorului Ion Creangă la clasa întâia, de la Şcoala Primară „Trei Ierarhi”. În 1868, a lansat abecedarul Metodă nouă de scriere şi citire, împreună cu V. Receanu, Gh. Ienăchescu, C. Grigorescu, pe care îl îmbunătăţeşte cu includerea în ediţia a V-a (Iaşi, 1876) a povestirii Ursul păcălit de vulpe. Manualul „Învăţătorul copiilor” a crescut în importanţă prin introducerea poveştilor Inul şi cămeşa, Poveste şi Păcală. A fost eliberat din funcția de diacon din cauza ignorării canoanelor relegioase, dar și a criticării ierarhiei bisericeşti, iar ulterior, când la conducerea ministerului se afla Cristian Tell, a fost scos şi din învăţământ. Pentru a-şi menţine existenţa, a fost nevoit să-şi deschidă un debit de tutun, iar după divorţ, se mută în Țicău împreună cu Tinca Vartic. Mihai Eminescu, pe atunci revizor şcolar, a fost cel care l-a îndemnat să-şi transcrie bogatul repertoriu oral. Înrâurirea lui Eminescu rămâne astfel hotărâtoare pentru destinul său scriitoricesc. Prezent la „Junimea”, citeşte „Soacra cu trei nurori”, publicată în Convorbiri literare (octombrie 1875). Celelalte scrieri (apărute în Convorbiri literare): „Capra cu trei iezi” – decembrie 1875, „Punguţa cu doi bani” – ianuarie 1876, „Dănilă Prepeleac” – martie 1876, „Povestea porcului” – iunie 1876, „Moş Nechifor Coţcariul” – ianuarie 1877, „Povestea lui Stan Păţitul” – aprilie 1877, „Povestea lui Harap Alb” – august 1877, „Fata babei şi fata moşneagului” – septembrie 1877, „Ivan Turbincă” – aprilie 1878, „Povestea unui om leneş” – octombrie 1878.
După trei ani sunt publicate primele două părţi din „Amintiri din copilărie” (ianuarie, aprilie) şi „Popa Duhu” (noiembrie). Partea a treia a Amintirilor este publicată în martie 1882, pentru ca un an mai târziu să apară Cinci pâni. Album macedo-român din 1880 publică Moş Ion Roată, iar în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare “România Jună” din Viena, în 1883, apare povestirea Ion Roată şi Vodă Cuza, reprodusă în Convorbiri literare din iunie acelaşi an. Ultima parte a Amintirilor apare integral în al doilea volum al ediţiei de la Iaşi (1892), iar Făt Frumos, fiul iepei în Convorbiri literare.
Din martie 1898, Ion Creangă a continuat să scrie și să publice chiar și în pofida faptului că din zi în zi boala i se agrava. Aceeași soartă a avut-o și bunul său prieten Eminescu. Scriitorul spera ca el și prietenul său să fie mai bine, dar pe la jumătatea lunii iunie o veste ii zgudui sufletul: Eminescu murise. La aflarea acestei veşti plânse ca un copil și adormi cu cartea de poezii pe piept. La câteva luni după moartea bunului său prieten, în luna decembrie, moare și Ion Creangă în noaptea de ajun, în urma unui atac de epilepsie.
