Interviu în EXCLUSIVITATE cu FUEGO: „Artistul, care nu are emoții pe scenă, nu se poate numi artist”
Trece cu ușurință prin toate genurile muzicale: de la pop la folclor, la colinde și muzică ușoară, și etno, având în palmares 29 de albume de studio, 6 Discuri de Aur și 2 Discuri de Platină. Emoția transmisă, căldura din voce și mesajul puternic a muzicii sale au facut ca, în anul 2012, să-i fie oferită cea mai înaltă distincție a statului basarabean, cea de „Artist al Poporului Republicii Moldova”. Aflat într-un concert la Bălți, FUEGO, pe numele său real Paul Surugiu, a acordat în EXCLUSIVITATE pentru Liber TV un interviu de suflet. În rândurile ce urmează găsiți înșirate gândurile pe care interpretul a ținut să le destăinuie publicului.
– Care este portretul OMULUI PAUL? Cum l-ați zugrăvi?
– OMUL PAUL este un artist care s-a născut pentru cântec, s-a născut pentru muzică. Acest lucru se datorează faptului că vine dintr-o familie cu tradiție: mama mea a cântat, fratele mamei a fost chitarist și a avut formația lui. Mi-am dorit să cânt toată viața, să fiu pe scenă în fața oamenilor și iată că visul meu s-a împlinit. Desigur că am muncit foarte mult ca să ajung unde mă aflu astăzi: sunt nopți nedormite, multă muncă, mult studiu, pentru că eu am terminat și Institutul de Teatru la clasa doamnei profesoară Adriana Piteșteanu și nu mi-a fost ușor. Pentru fiecare frământare de-a mea, acum aș culege roadele, ca să zic așa, pentru că văd că lumea mă cheamă în spectacole și manifestări artistice, oamenii vin să-mi asculte muzica și cred că aceasta este cea mai mare bucurie pentru un artist.
– Sunteţi un artist iubit de români. Cum credeţi, care sunt calitățile ARTISTULUI FUEGO?
– Nu știu care sunt calitățile mele, pentru că, desigur că omul, în general, are foarte multe calități. Cred că una dintre marile calități ale mele este seriozitatea și profesionalismul. Mi-a plăcut să fac această profesie cu multă seriozitate. Eu sunt un artist foarte serios și foarte punctual. Eu cred că unul dintre atuurile acestei profesii este seriozitatea și punctualitatea.
– În prag de 23 de ani de activitate, care este cea mai mare realizare a dumneavoastră?
– Cea mai mare realizare a mea sunt cântecele mele. După 22 de ani de activitate sunt peste 600 de cântece culese în repertoriu. Mi-au compus oameni foarte cunoscuți și foarte iubiți de public, am colaborări cu cei mai mari artiști ai Republicii Moldova și ai României, am duete extraordinare de la Irina Loghin până la Mirabela Dauer, de la Mioara Velicu până la Zinaida Julea, de la Ion Suruceanu până la Ian Raiburg sau Olga Ciolacu. Mihai Ciobanu mi-a dăruit una dintre cele mai frumoase capodopere pe care le-a scris dumnealui. E vorba de ”Casa părintească”, muzica pe versurile poetului Grigore Vieru. Sunt cântece pe care eu le interpretez cu mare bucurie, pentru că ele fac titlul albumelor mele și sunt fericit atunci când văd că oamenii cântă împreună cu mine și dau frâu liber, ca să zic așa, inspirației, cântând împreună cu mine la scenă.
– Spuneați în unul dintre interviurile anterioare că sunteți o persoană pesimistă. Cum se manifestă acest pesimism?
– Nu știu dacă sunt chiar atât de pesimist, dar tot timpul îmi fac probleme înainte de a intra pe scenă. Eu consider că acela care nu are emoții, acela nu-i artist. Există un ”ochi al cortinei” prin care eu pot vedea publicul, înainte să ies pe scenă. Aceasta se întâmplă, de exemplu, când vin la Bălți, la Teatrul Național ”Vasile Alecsandri”, acolo este un ”ochi al cortinei”, unde eu, din spatele scenei, îi privesc, printr-o mică-mică găurică a cortinei, pe cei care vin și se așează în scaune. Atunci le văd privirea, le văd reacțiile înainte de a intra pe scenă și mă gândesc: „Oare o să fie bine?”, „Oare vor reacționa la cântecele mele?”, „Vor primi oare mesajul meu cu bucurie?”. Emoțiile acestea țin 3-5, 6 minute, până după primul cântec, și atunci văd reacția lor: oamenii se bucură, se simt bine, și în acele momente uit de tot, nu că mai am emoții! De obicei, începutul îmi provoacă cele mai mari emoții, faptul că mergi pe drum și faci atâta drum, căci trebuie să ajungi la Bălți și te gândești „Oare o să fie bine?”, „Oare publicul mă va primi cu brațele deschise?”.
– Care este părerea dumneavoastră despre publicul din Basarabia?
– Basarabenii sunt un public generos, ei cumpără flori la spectacole. Primesc tot felul de cadouri de acestea micuțe, dar atât de frumoase. Îmi amintesc că am primit și borcane cu gem, am primit tot felul de pliculețe cu scrisori de dragoste, căci sunt foarte multe fane care încearcă sa-și exprime sentimentele lor. Eu mă bucur, pentru că oamenii mă iubesc și sunt extrem de fericit pentru că visul mamei mele s-a îndeplinit: acela de a fi pe scenă. Cred că aceasta este cel mai important, că pentru o clipă, ai făcut oamenii fericiți.
– Grigore Vieru afirma în una dintre deosebitele sale poezii: „E atât de mare binele ce îl aştept,/ Că orice suferinţă-mi pare-o fericire…”. Reeșind din aceste versuri, cum ați defini din propria perspectivă conceptele de „bunătate” și „fericire”?
– Grigore Vieru a fost un poet a cărui cea mai mare calitate a fost bunătatea. A fost un artist extrem de modest și foarte simplu, un OM pentru care nu conta decât POEZIA și dragostea față de public și de oameni, și de români în general. Sunt bucuros de fiecare dată, pentru că pe scenă nu există spectacol pe care eu să-l realizez și să nu cânt o piesă, două piese pe care mi le-a scris Grigore Vieru, iar acest refren „Ți-am adus un măr, e de la noi de-acasă…” este un refren simbol pentru Basarabia, pentru România. E un refren simbol pentru toate națiile, pentru că mărul este cel mai vestit fruct, el este cel mai autentic fruct al nostru, iar când îți dă cineva cadou un măr, îți dă cadou mărul ca să te gândești acasă. Eu am crescut la bunica cu meri în curte și știu ce înseamnă lucrul acesta. Deci, Grigore Vieru este unul dintre cei mai mari poeți pe care i-a dăruit neamul nostru. Nu cred că se va mai naște un caracter și un poet la fel ca Grigore Vieru. Îl întrebam, în ultimele momente, în ultimul an, înainte să se ducă într-o stea: „Maestre, dumneavoastră sunteți atât de aproape ca operă cu Mihai Eminescu!” și el mi-a spus : „Nu, Paul, eu sunt o lacrimă de-a lui Mihai Eminescu, dar o lacrimă contează și în zilele noastre!”
– Ce mesaj ați dori să le transmiteți cititorilor Liber TV în acest frumos început de primăvară?
– Pentru portalul Liber TV, vreau să vă transmit dragilor, tuturor, o primăvară frumoasă, să fiți fericiți, să ascultați, atunci când aveți nevoie, muzica mea. Vă dăruiesc toată dragostea prin cântecele mele și sper să revin cu drag în zona aceasta a Republicii Moldova , unde oamenii sunt atât de frumoși la suflet și unde eu mă simt acasă.
Liber TV ține să vă mulțumească sufletește pentru interviul acordat și să vă dorească ca șirul realizărilor de succes să fie unul continuu pentru viitor!
