Desemnat și recunoscut de Parlament ca principe moștenitor al unchiului său, Regele Carol l, încă din anul 1889, el avea să fie încoronat în cadrul unei ceremonii fastuoase abia opt ani mai târziu, la Alba-Iulia, în cetatea în care în urmă cu mai bine de trei secole intrase triumfal și primul făuritor al unirii celor trei principate românești, Mihai Viteazul.
Cunoscut de popor și cu supranumele de „Întregitorul”, Ferdinand a încununat visul întregii națiuni de a trăi între aceleași hotare, ale României Mari, chiar dacă pentru realizarea acestui ideal a trebuit să intre în război împotriva țării sale natale. Deși rudă cu familia imperială ce conducea Germania, Hohenzollern, Ferdinand a acceptat, în Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916 și în special datorită reginei Maria, intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, onorând astfel jurământul făcut cu doi ani mai devreme, acela de a fi „un bun român”.