Răzvan Teodorescu, vicepreședintele Academiei Române: Din toată românitatea din jurul României, românii din Ucraina sunt cei mai oropsiți

– Cum comentați, stimate domnule academician Răzvan Teodorescu, situația românilor din Ucraina?

Răzvan Teodorescu: În materie de Ucraina noi avem o politică falimentară. De ce? Ucraina este un stat vecin cu noi, un stat vecin care este într-o anumită ambiguitate pentru că acest stat a fost vatra civilizației ruse și după aceea a devenit în istorie o margine a lumii ruse. De aici și ambiguitatea care s-a născut în legătura cu Ucraina. Ucraina este în fond formată din două spații distincte. Eu am bătut Ucraina de la nord la sud și de la est la vest. O cunosc foarte bine. Pot să spun că istoricul poate să simtă trecând dintr-o zonă în alta unde se termină influența unei anumite civilizații și unde începe alta. Ucraina este exemplară din acest punct de vedere. Este tributară tradiției poloneze și austriece într-o anumită zonă și a celei rusești într-o altă zonă. Moștenind și de la o împărăție și de la cealaltă minorități naționale, Ucraina a moștenit și populație românească, o populație românească care, trebuie spus de la bun început, nu s-a bucurat de drepturi în statul ucrainean.

– Dar de ce?

Răzvan Teodorescu: Românii ortodocși și prin etnia lor, și prin limbă, și prin tradiții, și prin confesiune nu puteau să se bucure de niște elemente de sprijin în Ucraina. Mai mult decât atât, ceea ce se uită foarte des este faptul că la un moment dat la Congresul de la Berlin (1878) cele 3 județe sudice ale Basarabiei – Cahul, Ismail și Bolgrad – au fost date Rusiei, iar după aceea ele au intrat în componența Ucrainei. Geniul răului care a fost Stalin, cu uneltele sale dintre care și Hrusciov au făcut în așa fel încât Ucraina – Republica Sovietică Socialistă Ucraineană cum s-a numit ea, sa ia părți din Basarabia și să le treacă Ucrainei. Astăzi dacă te duci la Cetatea Albă sau la Odesa prin vama de la Galați, intri întâi în Republica Moldova, după ceea intri în Ucraina, după aceea intri iar în Republica Moldova și după ceea din nou în Ucraina.

Vexațiuni teribile în anul Centenarului

Răzvan Teodorescu: Acolo este populație românească, nu numai românească, dar românească în primul rând. Ucrainenii au reușit pe acele meleaguri românești ceva care este pur și simplu odios – o deznaționalizare în zona aceea. Mă întorc la guvernanții noștri. Indiferent de regim, de guvern, după prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina a devenit un stat independent. Noi am închis ochii la toate vexațiunile pe care le-au făcut ucrainenii. Vă dau un exemplu. Anul trecut eu sunt cel care a propus ca, după Chișinău, Academia Română să facă o sesiune științifică și pentru Bucovina. Am studiat problema și am realizat cu prietenii de la Cernăuți, unii sunt și membri ai Academiei noastre, că nu putem organiza la Cernăuți și atunci am organizat-o la Suceava, venind cei de la Cernăuți. Vreau să vă spun că în săptămânile premergătoare colegii noștri de la Cernăuți au primit vexațiuni teribile din partea autorităților ucrainene. N-am vrut noi să vorbim despre acest lucru ca să nu politizăm, mai ales că era în anul Centenarului…

– Poate că ar fi mai bine dacă atrăgeați atenția încă de atunci…

Răzvan Teodorescu: Aveți răbdare. Pe de altă parte, faptul că Departamentul de Stat al SUA, care în materie de geopolitică este la nivelul unui student repetent, face atâtea gafe cu Ucraina. Din cauza situației din Crimeea s-a născut ca un bulgăre toată teoria legată de suveranitatea Ucrainei. O spunem deschis: Crimeea a fost posesiune bizantină, după aceea a fost hanat tătărăsc, după aceea a fost  posesiune rusească a Ecaterinei a II-a și în 1957 a fost momentul în care s-a oferit Crimeea Ucrainei. Crimeea este un teritoriu care nu este nici rusesc, nici ucrainean. Este un teritoriu de influență meridională, grecească, bizantină ș.a. Noi, din cauza Departamentului de Stat, am luat și noi poziție asta de stat: „Vai, biata Ucraina care este agresată”. Nu sunt de acord cu ce fac rușii acolo că este odios.  Dar și ce fac ucrainenii cu românii este la fel de odios.

Frică și lașitate în locul unei poltici tranșante

– De ce tac guvernanții noștri?

Răzvan Teodorescu: Este foarte simplu. În momentul de față Ucraina face parte din zona de interes numărul 1 a NATO și a zonei americane. Și noi nu vrem, apărându-ne conaționalii, nu vrem să supărăm autoritățile de la Kiev care fac ce fac cu românii. Eu consider că felul în care, indiferent de orientarea politică a guvernelor noastre, felul în care tratăm problema minorității românești din Ucraina este echivalentă aproape cu o trădare a ideii de românitate. Este o poveste de trădare a ideii românității noastre. E bine că ne preocupăm de cei din Timoc, e bine că ne preocupăm de cei din Basarabia, dar nicăieri, aș spune nici autoritățile maghiare față de minoritatea românească nu se comportă cu brutalitatea cu care se comportă autoritățile ucrainene. Și noi tăcem. Este o tăcere, după mine vinovată. Lucrurile acestea se pot discuta cu atât mai mult cu cât Ucraina este o țară care vrea să intre spre Vest. Atunci care mai sunt drepturile omului ș.a. ? Cam aceasta este ideea autorităților nostre. Din toată românitatea din jurul României, românii din Ucraina sunt cei mai oropsiți. Asta este limpede. Noi avem posibilitatea unei politici foarte tranșante, dar nu seamănă deloc cu lașitatea instituțiilor noastre reprezentative.

– Din acest motiv v-am și intervievat. Trebuie să tragem un semnal de alarmă! E vremea să se dezmeticească și guvernanții români!

Răzvan Teodorescu: Toată povestea este următoarea. Să ni se explice că România va vota împotriva oricărui pas spre Vest. Ce fac și ungurii și polonezii în aces sens. Noi nu rostim un cuvânt ca să nu supăram pe de o parte NATO și zona americană, pe de altă parte să nu supărăm Berlinul și zona germană care tradițional este interesată de problemele Ucrainei.

Dar avem lideri, avem oameni politici care să ia atitudine?

Răzvan Teodorescu: Nu. Evident că nu. Atitudinea factorului politic față de minoritatea românească din Ucraina este lamentabilă, în timp ce ucrainenii sunt atât de porniți să îi oropsească pe români. Felul în care noi vom ști să-i ajutăm pe români este acela prin care vom amenința oficial Ucraina că nu va avea niciun sprijin în orientarea sa spre lumea apuseană, europeană. Opoziția României poate să fie foarte importantă. Dacă se va adăuga și Ungaria și Polonia la acest lucru, vor fi obligați să schimbe politica. Altă soluție nu avem. Acesta este punctul de vedere al intelectualilor. Punctul de vedere al oficialității nu știu care va fi. Oficialitățile române sunt speriate ca de bombe să nu supere Departamentul de Stat al SUA, care în materie de geopolitică este extrem de corijent.