SCRISOARE// Acuzații GRAVE la adresa membrilor Ansamblului JOC, condus de Aliona Baroncea-Strâmbeanu. Ar fi primit bani de la Igor Dodon
În continuare, redăm cu exactitate scrisoarea:
„Când ministrul Popovici a spus că artistul trebuie să fie flămând ca să poată crea, el nu a știut un lucru foarte important. Și anume, artiștii, chiar sătui fiind, nu se mai satură niciodată. Se vede că așa-i firea omului. Cu atât mai mult a artistului, care este ori se crede o ființă deosebită. Deosebită, adică în drept să bee mai vârtos și mănânce mai mult decât muritorii de rând. Mai parșiv în toată treaba asta este faptul că acest instinct natural de foarte multe ori este satisfăcut prin mijloacele cele mai necinstite, cu încălcarea tuturor normelor morale de demnitate, cu lingușirea și așternerea în fața tuturor canaliilor de la putere. Așa s-a întâmplat, de-o pildă, că ansamblul JOC, cândva mândria noastră națională, a dansat la „rugămintea” lui Dodon, mai întâi la Sankt-Petersburg, apoi la serbarea a 95 de ani ai Comsomolului. E drept, că în ambele cazuri de dansatori s-a apropiat după concert o doamnă, strecurând fiecărui participant câte două ruble a câte 100 de euro, îngăimând că darul e de la Igor Nikolaevici. Așa-i când ai părinți bogați!
Și încă ceva. Înțelegerea cu Igari Nicolaevici de a dansa pentru 2 ruble de 100 euro îi aparține directoarei ansamblului, Aliona Baroncea-Strâmbeanu. Dumneaei pricepe prea puțin în coreografie, specializarea ei ținând de cu totul alt domeniu, dar cu Puterea știe bine a se pune. De fapt, nu chiar ea personal, ci printr-un interpus, unul cu mare trecere în toare timpurile pe la toți șefii cei mai mari. Ați înțeles, e vorba de soțul doamnei, scriitorul Andrei Strâmbeanu, veșnicul patriot, eternul revoluționar și permanentul lingător de funduri mai barosane. Acel patriot care, în comunism, în calitatea de redactor literar la teatrul național, a tot terorizat-o pe actrița Constanța Târțău pentru accentul ei „românesc”, care, mai apoi, a fost în plină Perestroikă, persoana de încredere a lui Grigore Eremei, care l-a făcut ogheală pe Mircea Snegur, apoi i s-a vârât sub piele pentru ca acesta să-l facă deputat, care mai apoi se lăuda peste tot de „rudenia” sa cu Voronin, care mai pe urmă a trecut cu ciugulitul din palma lui Plahotniuc (cam la 3000 euro pe lună), care, când acesta nu a mai pus nimic în palmă, imediat s-a făcut un antiplahotniuc bestial și care AZI deja se linge pe bot cu Dodon.
Știu că el și poate niște prieteni de pahar ai dânsului vor spune că nu e adevărat, că patriotismul lui Strâmbeanu rupe cămașa nu altceva. Dar ia uitați-vă la tăcerea lui din ultimul timp, luați aminte la îngăduința sa pasivă față de multele atacuri ale lui Dodon la fijnța noastră națională! Puneți pe cântar și ocrotirea de care se bucură soțioara sa, intrată într-un conflict cumplit cu familia regretatului Curbet, mai având și unele slăbiciuni bahice care o fac cu totul nevalidă pentru funcția care o ocupă. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără strânsa colaborare de AZI a patriotului flămând Strâmbeanu cu sătulul vândut Rusiei Dodon. De felul cum a lingușit-o aceasta pe ministra Babuc ca s-o pună pe soție-sa acolo unde se află, apoi cum a făcut-o pe aceasta albie de porci după căderea PD de la putere mai bine tăcem. Furia sa are și o motivare mai adâncă, alta decât obișnuința cameleonică de a întoarce mereu cojocul odată cu înscăunarea noii puteri. Și Plahotniuc, și Babuc i-au promis că-l fac academician, dar cei care au „capturat” statul n-au vrut să treacă peste niște cerințe care se impun în statutul academiei. Dodon, se vede, nu va mai fi atât de reținut în fața unor regulamente. El este în electorală și are nevoie mare de sprijinul unor „patrioți”, fie și dintre cei între ghilimele. Cei 200 de euro ai dansatorilor demult s-au scurs prin canalizarea orașului către stația de epurare. Din toată afacerea a rămas doar sentimentul amar al demnității noastre naționale călcate în picioare. Și senzația că „artiștii” (scriitorii) noștri se lasă ușor cumpărați: cu câte două rube a câte 100 de euro, cu un titlu de academician, cu te miri ce, care satisface o „foame” de moment ori o vanitate irezistibilă”.
