(VIDEO) Andrei Țurcanu: „Asistăm la un atac brutal pe toate fronturile, la manifestări antinaţionale, românofobe tot mai grosolane cu o tentă electorală evidentă”
„A trecut mai mult de o lună de când Institutul de Filologie Română „B.P. Hasdeu” a venit cu o reacţie tranşantă la declaraţiile provocatoare ale Preşedintelui Igor Dodon privind o eventuală reintroducere în curricula şcolară în locul limbii române a „limbii moldoveneşti”. În stilul său voluntarist, bolşevic, preşedintele promitea rezolvarea „problemei”, la timpul potrivit, cu o lovitură de sabie. Pe parcurs am putut constata că, de fapt, problema limbii este o verigă dintr-un program amplu, al actualului preşedinte şi al partidului său, de revizuire a tuturor cuceririlor naţionale de la sfârşitul anilor '80 – începutul anilor '90, de revenire la clişeele identitare sovietice lingvistice şi istorice.
Asistăm la un atac brutal pe toate fronturile, la manifestări antinaţionale, românofobe tot mai grosolane cu o tentă electorală evidentă, dar şi cu o ţintă strategică de durată. E cazul să amintim cu această ocazie reinterpretările tendenţioase ale istoriei noastre recente şi, în special, modul machiavelic cu care actuala guvernare a lipsit de finanţare cercetările istorice academice referitoare la perioada sovietică şi contemporană.
Am avut adânca satisfacţie să constatăm că demersul Institutului de Filologie Română „B.P. Hasdeu” a fost susţinut, cu argumentele de rigoare, de către Academia Română printr-o declaraţie „privind unitatea limbii române”. Am aşteptat şi sprijinul Academiei de Ştiinţe din Moldova, având convingerea că LIMBA şi ISTORIA sunt însăşi raţiunea de a exista a unei academii. Dar am constatat cu tristeţe că declaraţia noastră nici, cel puţin, nu a fost preluată de situl oficial al AŞM, unde, în schimb, a fost găzduită o scrisoare a unui etern pretendent la gloria unei mantii de „academician de onoare”. Acesta se „desolidarizează” zgomotos de vechea conducere, măgulind şi tămâind noua (veche) conducere a AŞM.
Tristeţea noastră este cu atât mai profundă cu cât ne dăm seama că această lipsă de solidaritate socială şi instituţională, această politică a struţului cu capul băgat în nisip este singura şansă a preşedintelui Dodon de a a-şi realiza programul său antinaţional. Să nu se creadă că, în acest caz, viitorul îi va afecta doar pe alţii, că cineva îşi va găsi, totuşi, un loc la masa Puterii. Acolo demult toate locurile au fost rezervate.
Andrei Ţurcanu, semnatar al Declaraţiei de Independenţă,
22 februarie 2020”
