Incredibila istorie a unei tenismene care au reuşit să treacă un cerc la turneul de mare şlem la juniori în ciuda handicapului fizic
Francesca Jones s-a născut cu sindromul ectrodactilia, displazie ectodermală – o boală rară, care se reflectă în problema brațelor și picioarelor, în care o parte sau toate degetele centrale lipsesc. Nici mâna dreaptă anormal de mică, fiind mâna ei de bază, nici numărul de la degete şi picioare nu au devenit o barieră pentru a debuta în turneul ei de acasă „Wimbledon”. În meciul din al doilea tur, britanca a pierdut în faţa a cincei favorite, Kayla Day, dar nu a părăsit turneul întrucât joacă la dublu.
Doar anul trecut, Francesca a suferit trei operații la încheietura mâinii.
Dacă va trebui să mă întorc pe masa de operație, o voi face din nou. Sunt sigură 100%, și voi face totul pentru a-mi atinge obiectivul.
Descriind efectul bolii asupra tehnicii de joc, ea a spus:
Există unele nuanțe, de exemplu, azi mi-am rupt o unghie, ceea ce se întâmplă cu mine destul de des, pentru că ţin foarte mult timp racheta în mână. Am trei degete pe piciorul drept, care este cel mai important, de aceea echilibrul a fost întotdeauna partea mea slabă. Pe parcursul carierii în care am crescut şi m-am maturizat, eu lucrez de zi cu zi.
Originară din Bradford, cea mai mare parte a copilariei, a petrecut-o în spital sau în afara acestuia, a început să joace tenis, pentru că a fost „un pic grăsuță”, iar apoi şi-a dat seama că este bună în acest sport.
La început, britanca avea nevoie de mânere speciale instalate în așa fel încât să poată să ţină racheta. După ce a câștigat mai multe turnee, la vârsta de nouă ani Francesca s-a mutat la o academie de tenis în Barcelona, la sute de mile distanță de părinții ei, care lucrau în Marea Britanie finansişti.
Mi-au dat mie 100% din ei. Ei sunt părinți incredibil
Jones a fost a patra în lumea tenisului, la categoria de până la 14 ani și a sperat să joace la „Wimbledon” anul trecut, dar operația nu i-a permis să realizeze acest lucru.
Nu mă voi deranja dacă mă vor ști doar din cauza bolii mele, pentru că eu sunt mândră de asta. Nu voi permite ca niște conversații să mă distrugă în nici un fel, pentru că nu este numai negativ.
Mulți oameni mă critică și spun lucruri nu foarte bune. Dar asta doar mă motivează. Eu pur şi simplu mă gândesc că trebuie să continui. Trebuie să transform totul în avantaj.
Oamenii spun că eu nu pot să dețin în mod corespunzător racheta, deseori înjosindu-mă. Dar eu nu atrag la asta atenția și direcţionez totul în partea pozitivă. Dacă ei pot vedea unde sunt acum, şi eu sper că vor vedea ce am obţinut în viitor, voi demonstra tot ce am vrut să demonstrez.
