Prețul la gaz se majorează cu 27% de la 1 decembrie 2024. Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a publicat noul proiect de hotărâre pe car…
Actualizat acum 2 ore
– Pentru început, povestiți-ne un pic povestea dvs de viață. De unde sunteți și cu ce vă ocupați la moment?
Sunt din Milcovul, județul Vrancea (o comună la 7 km de Focșani). Teritorial sunt munteancă pentru că m-am născut exact pe malul muntenesc al râului MIlco, însă nu m-am considerat niciodată altfel decât moldoveancă. De două ori moldoveancă. Mama mea are rădăcini basarabene, bunicul s-a născut acolo și a trăit acolo până la vârsta adolescenței, când a venit în Vrancea în căutarea unui loc de muncă. Anexarea Basarabiei l-a găsit departe de familia lui pe care nu a mai revăzut-o niciodată.
Locuiesc în Roma, Italia din 2001 și de mulți ani lucrez și coordonez un proiect de binefacere care prevede combaterea abandonului școlar în rândul copiilor defavorizați. Nu coordonez singura acest proiect, o am alături pe Eviana Clementina Mereuta, care îmi este și prietenă, nu doar colegă, și care, nu întâmplător iubește Basarabi. Proiectul se numește „CARTEA – O UȘĂ DESCHISĂ CĂTRE VIITOR” și a fost conceput și dezvoltat în comunitatea românească din Italia pentru a susține învățământul în rândurile copiilor care provin din familii defavorizate.
De-a lungul anilor, beneficiarii acestui proiect au fost mulți și printre ei s-au regăsit nu doar copii, ci și mulți bătrâni, pentru că am considerat că dacă viitorul nostru înseamna copii, trebuiesc ajutați. Bătrânii (care aici sunt încadrați cei cu pensii mici care nu se descurcă singuri) sunt trecutul nostru și trebuiesc respectați. Un popor nu poate avea un viitor dacă nu își respectă trecutul. Deci copiii și bătrânii sunt ancora noastră care ne dă un echilibru. Încă de anul trecut am extins proiectul și în Moldova, iar astfel unii copii defavorizați au primit de la noi colete cu haine, încălțăminte, jucarii și alimente pentru a fi oarecum susținuți și încurajați să nu abandoneze școala din cauza lipselor materiale.
– De ce ați hotărât să vă implicați în campania de colectare a fondurilor pentru salvarea școlii românești din satul Aluatu, raionul Taraclia?
Implicația noastră în campania de salvare a școlii din Taraclia s-a produs din instinct practic. Copiii din Aluatu aveau nevoie de ajutor ca să poată continua să studieze în limba română. Noi și proiectul „CARTEA- O UȘĂ DESCHISĂ CĂTRE VIITOR” nu puteam sta departe de acești copii. Pe lângă faptul că am rădăcini basarabene, ne-am alăturat campaniei și pentru că absolut toți colaboratorii proiectului au fost de acord că oriunde în lume există un copil român trebuie să aibă acces la studiul limbii române. Încă un motiv pentru care ne-am alăturat acestei campanii a fost Vlad Bilețchi. Este imposibil să îl cunoști și să nu te alături lui în tot ceea ce face pentru recunoașterea și recuperarea (acolo unde este nevoie) a identității românești a basarabenilor. Avem colaboratori nu doar în Italia, ci și în România, Spania, care s-au alaturat cu donații școlii din Aluatu. Continuăm campania pentru școală, dar și cea de sprijin pentru copiii și bătrânii defavorizați din România și Moldova.
– Cât este de important de implicat în astfel de proiecte în contextul Anului Centenar?
Astfel de proiecte trebuiesc făcute permanent. Sărbătoarea Anului Centenar ne reamintește, înainte de toate, cine suntem și care este menirea noastră în tumultul istoriei. Astfel de proiecte trebuiesc susținute necondiționat și permanent. Școala înseamnă viitor decent pentru un copil, iar studiul limbii materne înseamnă rădacini, stabilitate și acea identitate pe care, la rândul nostru, trebuie să o predăm precum o ștafetă generațiilor viitoare. Anul Centenar ne reamintește și ne obligă să privim în față adevărata istorie, să facem tot ceea ce ne stă în puteri ca Prutul să redevină apa fraternității, apa noastră, a românilor, și este timpul ca istoria să rescrie o pagină în care Basarabia închide rana din trupul Moldovei, întorcându-se acasă, în sânul României.
– Cum vedeți realizarea Unirii Republicii Moldova cu România?
Din punct de vedere politic, unirea ar trebui să mai aștepte sau s ănu aiba loc (asta spun politicienii de pe ambele maluri ale Prutului). Populația, însă, spune altceva. La nivel de țară, populația știe și simte că sângele apă nu se face. Un procent foarte mare de români cunosc istoria reală și știu că dincolo de Prut sunt frații noștri. Aici vin cu un exemplu: comuna Milcovul, locul nașterii mele, a fost prima localitate din mediul rural din România care a semnat Declarația de Unire. În doar 2-3 ore, 110 persoane (ceea ce nu-i puțin într-un timp așa de scurt) au dorit să semneze acea declarație simbolică din respect față de singura familie cu membri basarabeni din localitate (familia mea), dar și din respect față de dreptul tuturor basarabenilor de a fi numiți români. În plus, unul din colaboratorii de bază din proiectul nostru este primarul comunei, Mihai Neata, care a făcut și o donație personală pentru școala românească din Aluatu. În sufletele noastre, unirea există deja. Pentru unirea la nivel teritorial muncim, vom face tot ce ne stă în puteri de a o înfăptui.
– Ce mesaj aveți pentru românii de pretutindeni în acest An Centenar?
Anul Centenar ne amintește cine suntem și ce datorie avem față de copiii noștri: aceea de a le da recunoașterea identității lor, de a le da o stabilitate identitară și de a aduce în granițele firești casa tuturor celor care în 1918 au pus temelia reîntregirii neamului românesc. Mesajul meu nu se inîreaptă către cei care sunt deja unioniști, ci către cei care s-au pierdut în tumultul istoriei mincinoase și impuse: oameni buni, veți rămâne frații noștri! Întorceți-vă puțin spiritul spre trecut și veți regăsi acolo bunici și străbunici care au stat la straja acestui neam românesc. Regăsiți-vă prin ei și respectați-le memoria, onorând-o și ducându-le mai departe neamul. Oile rătăcite nu sunt întotdeauna pierdute, ci căutate și ajutate să recunoască drumul pentru a merge înainte.
Cei care doresc să contribuie la salvarea singurei școli românești din raionul Taraclia – gimnaziul – grădiniță „Dimitrie Cantemir” din satul Aluatu, o pot face accesând acest link.
