”Calea Ferată a Morţii”, proiectul lui Stalin realizat cu preţul a peste 100.000 de vieţi omeneşti
Deşi nu a fost niciodată finalizată, ,,Calea Ferată a Morţii” a fost construită cu preţul a mii de oameni forţaţi să facă acest lucru. Cea mai mare parte a muncitorilor proveneau din gulagurile sovietice, unde erau încarceraţi aşa-numiţii ,,inamici ai poporului”, persoane condamnate pentru faptul că aducea ,,ofense politice” statului rus.
În afara faptului că făcea parte din planul lui Stalin de a cuceri Oceanul Arctic, ,,Calea Ferată a Morţii” nu trebuia construită. Transporturile de materie primă din zonele miniere siberiene se puteau face şi pe liniile de cale ferată existente deja, însă dictatorul insista că trebuie construită o nouă rută, care să lege oraşele Salekhard şi Igarka.
Construcţia propriu-zisă a căii ferate a început în anul 1947 şi se presupune că a fost realizată cu ajutorul a aproximativ 80.000 – 120.000 de prizonieri, deşi unele surse menţionează că ar fi fost folosiţi peste 300000 de muncitori. Aceştia lucrau în condiţii inumane: erau expuşi unor temperaturi care atingeau uneori chiar şi -60 de grade Celsius, se îmbolnăveau vara din vauza infecţiilor şi erau bătuţi ori de câte ori păreau că sunt slăbiţi. Se presupune că o treime dintre cei care au fost prezenţi pe şantier şi-au pierdut viaţa.
