EDITORIAL// Vlad BILEȚCHI: „Vrem sau Nu vrem Unirea?!”
Suntem în anul 2017, la mai bine de 25 de ani de la proclamarea “independenței” Republicii Moldova. Au trecut ani, au fost și bune și rele, am avut realizări și dezamăgiri, provocări și oportunități, succese și înfrângeri. În acest răstimp, am putut analiza și gândi la rece – cine suntem, de unde venim și încotro mergem. Pentru cei ce au avut ochi să citească, urechi să audă și creier să înțeleagă – unele lucruri s-au conturat definitiv. Am realizat cu toții cine ne sunt prietenii și cine ne sunt dușmanii. Unii dintre noi sunt mai adormiți, rătăciți sau pur și simplu manipulați, văzând în dușmanii și călăii noștri – niște salvatori și eroi ai națiunii. Să nu îi judecăm prea dur însă, să ne fie milă de ei, să-i ajutăm să se trateze de această boală gravă, pe alocuri incurabilă. În medicină, această tulburare psihică a fost definită drept “sindromul Stockholm” – fiind caracterizată de faptul că victima începe la un moment dat să își justifice și să își iubească agresorul, călăul. De această tulburare psihică suferă o mare parte a conaționalilor noștri. O dovadă a acestui fapt sunt primarii de Bălți și de ȘORhei. O dovadă în plus ar fi și așa-numitul „președinte al Republicii Moldova”. Aceste patologii sunt foarte grave și produc efecte neașteptate, imprevizibile. De pildă, cine își poate explica faptul că după ani de ocupație, deznaționalizare și deportări, după minciuni și declarații false – va avea să câștige scrutinul electoral un candidat pro-rus, Igor Dodon. O altă parte din noi, se focusează pe personalitatea așa-numitului „președinte a Republicii Moldova” în încercarea de a-l critica și de a ne convinge că anume el – Igor Dodon, e Răul cel mare. O abordare greșită și chiar periculoasă, Dodon e rezultatul propagandei ruse, rezultatul incubării în creierașele post-sovietice a mitului despre o Republică independentă, suverană, unitară și indevizibilă, e rezultatul degradării mentale a societății. În locul lui Dodon, putea fi oricare altul, Ceban, Greceanâi, Usatâi. Putea fi, la urma urmei și un boschetar cu viziuni pro-ruse. Unica diferență între aceștia este faptul că o parte a populației îi susține și le îmbrățișează așa-numitele “valori”. Știm prea bine despre ce “valori” este vorba și cum le îmbrățișează aceștia, cu sticla de vodkă, cu sărăcie în casă, cu posturi rusești la televizor și cu minciuni despre un viitor luminos alături de Rusia. Dacă e să facem un simplu calcul, conform prezenței la vot – Igor Dodon, de facto e președintele a mai puțin de 25% din populația Republicii Moldova. Întrucât jumătate nu au participat la vot, iar jumătate din cei care au votat – și-au exprimat votul pentru Maia Sandu.
Și după toate aceste explicații, constatări și analize, îmi vine o întrebare simplă – vrem sau nu vrem Unirea? Mai credem în salvatori și eroi ai națiunii, mai sperăm într-un viitor luminos, independent și unitar al Republicii Moldova, sau ce a mai rămas din ea. Sau ne trezim la realitate și conștientizăm faptul că în acești 25 de ani de “independență” am fost furați, adânciți în prostie și mințiți în ultimul hal. Poate a venit timpul să plecăm urechea la ce au spus de nenumărate ori intelectualii, oamenii de cultură – și anume că viitorul acestei națiuni rezidă din reîntregirea neamului și a Țării. Dacă ocupanții, călăii și agresorii acestui neam ne spun contrariul, n-ar fi acesta încă un motiv că intelectualii spun adevărul? și că Unirea e unica soluție?
Mai mult de orice, Dodon critică și denigrează Unirea. Orice legătură sau încercare de a o promova, discuta și cu atât mai mult de a o înfăptui. Adevărata noastră victorie, a acestui plai mioritic și a acestor suflete rătăcite în anii “independenței” – este reunirea cu patria mamă și cu cei care împart cu noi limba, istoria, cultura, tradițiile și tricolorul.
Vom învinge imperiul Răului doar atunci când ne vom debarasa de visele și speranțele deșarte de Integrare Europeană sau de “Ordine acasă și pe urmă mai vedem” sau și mai rău – de “batista pe țambal” pe care încearcă să ne-o pună unii fiind pe aceeași tribună cu Dodon și Usatâi. Aceste combinații și manipulări sunt ca o bombă cu ceas, efectul căreia este să ne mai țină în zona gri încă niște ani. Ani în care se fură ca în codru, ani în care suntem umiliți, ani în care tinerii pierd orice speranță și pleacă în căutarea unui viitor mai bun peste hotare, ani în care prostia crește iar cultura nu mai face față nivelului de degradare morală a societății.
Despre asta ne-au preîntâmpinat mai toți: Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Gheorghe Ghimpu, Ion Vatamanu, Leonida Lari, Dumitru Matcovshi, Grigore Vieru, Mihai Eminescu, Ion Ungureanu și lista poate continua. Acestora li se contrapun în declarații Igor Dodon, Renato Usatâi și alți măscărici naționali.
Concluzionând, Republica Moldova suntem noi, fiecare cetățean responsabil de prezentul și viitorul său. Fiecare dintre noi are puterea și determinarea necesară de a schimba lucrurile – dacă vrea. Întrebarea mea este – vrem sau nu vrem unirea? Suntem dispuși să luptăm pentru ea, pentru salvarea noastră și pentru un viitor prosper, așa cum ni l-au moștenit străbunii. Suntem dispuși să punem umărul la edificarea unei culturi naționale și a unui spirit de renaștere, cu care să luminăm până și cele mai întunecoase creștete? Decizia vă aparține. Eu unul am decis ferm – vreau unirea, și lupt zi de zi pentru ea! Doar împreună putem învinge! Sau mai așteptăm 25 de ani?
